Prin amabilitatea Gabrielei de la PR, iaca o poza cu echipa de METEOritzi de la Prima, acum doua seri, la petrecerea de la Mogosoaia. Lili Braga (colega mea) si mandea.

Prima TV - 10 ani

Din 1997 a inceput. Iar eu lucrez la Prima din anul 2000. Aseara a avut loc petrecerea organizata de vanzarile noastre pentru agentii si clienti. In poiana de langa Palatul Mogosoaia, intr-un cort.

A fost frumos, desi putin rigid, asa cum e de obicei la petrecerile astea. Doar nu-ti poti da in stamba de fata cu oamenii care aduc banii in televiziune. Asta se va intampla in decembrie, cand vom fi doar noi intre noi. Au fost toate vedetele postului, sefii, PR, vanzari. Au cantat Jukebox (+Marius Popa), Claudiu (Megastar 1), Catalin. Dupa ce am plecat eu, au cantat si Alexa si Brigitta (Megastar). Chiar imi pare rau ca nu le-am vazut, pentru ca a trecut destul de mult timp de cand nu le-am mai putut asculta live pe scena. Well… next time!

Drumul spre cortul in care s-a desfasurat petrecerea a fost presarat cu numere mari, luminoase, de la 1 la 10 pe care au fost puse productiile si vedetele din fiecare an. Impreuna cu Sami (Simona Mazliescu) si Andreea Raicu ne-am plimbat printre ele, aducandu-ne aminte. A fost dragut si nostalgic, insa si putin intrigant. Pentru ca oamenii care au facut numerele alea au avut o ordine destul de ciudata a prioritatilor punand la vedere, in partea de sus a cifrelor, ciudatenii gen Caravana Prima TV, Flavours sau Sport, Dieta si-o Vedeta. Asta in timp ce productii mari ca Banc Show, Megastar, Stil erau jos, la baza numerelor, pierdute prin iarba. Ehz… or avea si vanzarile prioritatile lor. Ma rog… noi sa fim sanatosi, ca pana la urma a iesit petrecerea.

Pregatiti-va pentru ca din 15 octombrie veti avea parte de un meteo cu totul si cu totul nou. De doua zile incoace ne tot chinuim sa deslusim toate lucrurile pe care le poate face noua interfata. Crize, Lili Braga si cu mine suntem siderati de cat de inapoiati am fost pana acum. E drept ca la inceput nu vor fi foarte multe diferente vizibile, pentru ca mai avem si noi de invatat, insa acolo in spatele ecranului toate rotitele sunt noi si… foarte misto.

De saptamana viitoare incep lucrul la Megastar. De-abia astept. Diseara Twice. A fost concediu?! Cand?… Ca nu mai stiu…

De ce ia un prezentator bani multi pentu munca “putina”

Prezentatorii de televiziune, vedetele in general, sunt rasfatati din punct de vedere financiar. Sau cel putin asa se vede din afara. N-au un program fix de ore pe care trebuie sa le munceasca, in general nu prea au sefi, par ca se distreaza tot timpul. Ei bine, in mare parte acest lucru este adevarat. Dar exista momente in care prezentatorul/vedeta/artistul, cum vreti voi sa-i spuneti, chiar isi merita banii.

Nu vreau sa ma dau eu acum mare prezentator sau star de televiziune, pentru ca chiar nu e cazul. Vorba aia, aparitia mea (zilnica) pe micul ecran este atat de meteorica, incat daca stranuti de doua ori la rand m-ai ratat. Nici munca pe care o fac eu ca prezentator nu este comparabila cu a altora din bransa. Insa exemplul pe care vi-l dau este trait de mine ieri si poate fi cu usurinta generalizat.

Ieri am tras acelasi text de meteo de 7 ori si niciodata din vina mea. Inainte sa incep inregistrarea am fost nevoit sa astept in platou, machiat si imbracat, cu textul repetat, vreo 10 minute pana s-a adunat echipa tehnica, imprastiata pe peste tot, ca doar se apropie marea mutare si trebuie pregatit tot echipamentul. Cu toate astea, atunci cand am inregistrat, a trebuit sa fiu de fiecare data la fel de vesel, sa cred ce spun, sa fac aceleasi poante de parca atunci mi-ar fi venit ideea.

Asta e doar un exemplu. Voi mai scrie despre asta. Insa sa stiti ca nimeni, nici chiar vedetele, nu castiga usor banii.

Incepe toamna - o noua nebunie

Lumea din entertainment s-a oprit pret de cateva zile, pe sfarsit de vara. Gata cu litoralul, gata si cu cluburile in aer liber, celelalte nu s-au deschis inca… In televiziuni grilele de toamna se amana si se lanseaza pe bucati, ca de obicei… Insa se pare ca incepe din nou nebunia.

De maine incep training-ul pentru noul studio de meteo care se vrea mai mare si mai frumos. Sunt nerabdator sa vad despre ce e vorba. Ar trebui sa fie un studio si o grafica ale dracului de misto ca sa compenseze faptul ca ne mutam din Militari (de la 2 pasi de casa) tocmai in Pipera. Vad maine si va povestesc.

99% se pare ca imi voi continua colaborarea cu Megastar. Simona Mazilescu mi-a zis ca voi lucra mai departe ca reporter special, pe perioada semifinalelor. Asta este cea mai buna veste pe care o puteam primi, pentru ca Megastarul este un proiect care imi este foarte drag, iar pe concurenti ii cunosc deja destul de bine. De-abia astept sa-i vad cat de repede invata, pentru ca de-acum incolo incepe munca pentru ei.

Mai exista si o propunere de turneu cu 8 orase si ea aproape sigura. Am aflat astazi si locatiile (apropo - cuvantul asta in limba romana inseamna chirie. Si atat. Cu toate astea jargonul media ar fi intr-un mare impas daca ar trebui sa renuntam la el) si ma bucur ca una din ele este Oradea, un oras in care n-am mai fost de foarte mult timp.

Saptamana asta: meteo mai departe, petrecerea de lansare a noii grile Prima TV (joi seara, la Mogosoaia in poiana - noroc ca se anunta vreme buna), Twice (vineri seara), o petrecere privata (sambata seara).

4 luni, 3 saptamani, 2 zile

Ieri seara am fost in sfarsit sa vad, impreuna cu sotia mea, filmul lui Cristian Mungiu. Demult de tot am avut placerea sa lucrez cu Cristi, pe cand era inca in scoala si isi rotunjea veniturile ca regizor secund la Castel Films. Am facut impreuna un film pentru copii, ieftin, destinat exclusiv pentru DVD: Teen Knight. Era serios si isi vedea de treaba, iar din putinele cuvinte pe care le-am schimbat cu el pe parcursul filmarilor, nu mi-am putut da seama ce avea sa urmeze in cariera lui.

Il felicit pentru premiul castigat, dar mai ales il felicit pentru ca a reusit sa faca primul film care se petrece in Romania comunista si care nu este DESPRE Romania comunista. Epoca “de aur” este un element de scenografie, o motivatie, insa nu este un leitmotiv. Un pariu foarte greu de castigat, pentru ca stim cu totii cat de ahtiati sunt strainii dupa mostre de trairi la care ei n-au avut acces niciodata.

Filmul este extrem de dur, iar spectatorul devine un martor neputincios al intregii povesti. Senzatia este creata din doua perspective diferite. In primul rand cadrele compuse in asa fel incat sunt, in cea mai mare parte a lor, subiective. Fugim impreuna cu Otilia prin intunericul orasului. Stam la masa cu Andrei, Otilia si invitatii. Suntem in camera de hotel impreuna cu Otilia si Gabitza. Compozitia cadrului este aparent neglijenta, insa intotdeauna perfect justificabila daca il tratezi ca subiectiv. In al doilea rand, absenta oricarui moment de indoiala. Nu ni se da de gandit in privinta avortului. El este o alegere facuta deja. Ne este dat doar sa privim consecintele.

Mungiu se incadreaza si el in tendinta generatiei tinere de regizori romani (Mungiu, Nemescu, Mitulescu, chiar si Cristi Puiu) care prefera secventele foarte lungi, trase dintr-un singur cadru. Pana acum n-au fost indeajuns de multe filme incat se ne plicitisim si, intr-un fel sau altul, regizorii au reusit sa justifice foarte bine secventele de un cadru. Sper sa le iasa si de acum incolo… sau sa schimbe ceva atunci cand va fi cazul.

Excelenta prestatia Anamariei Marinca. Subtila, adevarata. In general actorii din film nu joaca romaneste. Nu stiu ce le-a zis Mungiu, insa este un film in care ii crezi pe toti. Vlad Ivanov reuseste si el un rol excelent, de monstru rece si calculat. Insa Anamaria Marinca ramane o revelatie, avand cea mai grea partitura dintre toti. O duce cu multa energie, insa nu prea multa, pana la capat! Inca un film romanesc care trebuie neaparat vazut!

Pe jos

Ieri am fost la meteo pe jos. Mi-am adus aminte de primele mele posturi pe blog, facute intr-o perioada in care, prin amabilitatea politiei rutiere romane de pe E85, imi petreceam destul de mult timp mergand pe jos. Vremea era cam aceeasi, doar ca vara era in viitor, in loc sa fie in trecut. Zi de weekend, fara trafic mult, fara fete stresate pe trotuar. Poate doar pe langa Cora Militari sa fi vazut ceva oameni grabiti, carand sarsanalele pline si calcuandu-si mental depasirile de buget. In rest pustiu, cald si liniste.

Am vazut o nunta unde mirii erau transportati intr-o limuzina imensa de la Pelicanul. De unde stiu ca era limuzina de la respectiva companie de taximetre? Pentru ca scria mare pe ea. Eu n-as vrea sa ma duca o limuzina pe care sa scrie Pelicanul si tariful la nunta mea. Si asta mi-a adus aminte ca demult voiam sa protestez in legatura cu spiritul publicitar atat de prost inteles de romani. Ahtiati dupa publicitate gratuita, patronii de limuzine, masini de inchiriat etc lipesc stickere pe ele. Ceea ce nu poate decat sa-i supere pe clienti. Imaginati-va un om de afaceri suedez care merge la o intalnire la Marriott si coboara dintr-o masina pe care este lipit un sticker mare cat toata portiera: Rent a Car 07xx xxx xxx? Puteti sa vi-l imaginati? Bravo! Eu nu pot. Si cred ca nici el.

E nemaipomenit sa mergi pe jos. La volan esti atent la ceilalti, la radio, la cd, la telefon. Daca mergi cu cineva cu masina esti atent la conversatie, la felul cum conduce. In autobuz/metrou/troleu/tramvai esti atent la buzunare, la franturile de conversatie din jurul tau. Pe jos insa, esti liber sa te gandesti la ce vrei. Sa te uiti pe indelete la ce vrei, oricand vrei. Imi doresc foarte mult sa pot repeta experienta asta cat mai curand si cat mai des.

Sotia mea lua in deradere ieri initiativa celor de la Porsche Romania de a planta un copac pentru fiecare masina pe care o vand. Eu zic ca, desi din punct de vedere al poluarii o actiune nu o compenseaza pe cealalta, initiativa lor e laudabila. Macar fac ceva. Spun asta pentru ca ieri, mergand pe jos, m-am simtit bine gandindu-ma la picatura de ozon pe care am salvat-o lasandu-mi masina acasa.

Un blog ROCK

Catani, rocker batran si cult, baiat de super-comitet, omul care m-a initiat in tainele lui Mester Ciurar, ardelean de nota 10 si, de ceva vreme deja, tour manager Sistem si-a facut blog. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Il gasesti aici!

Haruki Murakami - In noapte

Murakami e hipnotic. E genul de autor care chiar stie sa te tina aproape de el. Scrie carti la care te surprinzi gandindu-te si peste zi, oricat de ocupat ai fi. Prima carte scrisa de el pe care am citit-o a fost Iubita mea Sputnik . Apoi au urmat celelalte. Toate cate au aparut in romaneste.

“In noapte” este un roman scurt si dens ca noaptea urbana pe care o descrie. Oameni aparent fara legatura intre ei sunt adusi impreuna de destin. Sex cu prostituate, violenta, mafie, oameni dereglati psihic de-o parte si un trombonist cu picioarele pe pamant, o fata desteapta si complexata, o luptatoare de wrestling cu suflet mare de cealalta.

Fascinanta perspectiva din care e scris romanul, aceeea a unei camere de luat vederi, ale carei miscari ne sunt descrise, astfel incat cartea devine aproape un film. Totul se termina cu bine, cu un inceput de zi, de dragoste si de revenire. O carte extrem de buna!

E oficial - CICI DE LA SISTEM S-A LOGODIT

I-a dat un ineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeel! I-a dat un ineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeel! Ei bine da. Fetelor, bociti, dati-va cu capul de pereti, muscati-va buzele de ciuda, ciupiti-va ca sa va dati seama ca nu e un vis urat, ci este pura realitate: Cici de la Sistem i-a dat aseara un inel cu diamant prieteni sale, Georgiana, coregrafa la Dansez pentru tine.

Cici si-a sarbatorit ziua de nastere ceva mai devreme, aseara, la Bistro Philippe, un local unde in general se tin petrecerile lor. Ne-am intalnit acolo o multime de prieteni: intreaga trupa Sistem, Anca Lupes, Miki si Razvan, Edi (Pro TV - Dansez pentru tine), Razvan si Dani (National TV), Simona Mazilescu si Razvan Bors (Prima TV), Alin Voica (Star Management), Angel Tucana, Sergiu Stoiadin (manager Mandinga; ex-Sistem), Catani (tour manager Sistem), Margineanu si Motanu etc.

De cantat s-a ocupat Nelu Ploiesteanu, secondat pe alocuri cu mult aplomb si chiar cu elemente de coregrafie de Nasu (Sistem) si Margineanu. A fost frumos, pentru ca ne-am reunit pentru prima oara cu totii in acelasi loc dupa o vara in care ne-am vazut pe bucatele, pe fuga si la oboseala.

La ora 00:00 fix Cici a tinut un speech. De cand il cunosc, a fost prima oara cand l-am auzit vorbind in public. A spus cateva cuvinte, dupa care, emotionat, i-a dat Georgianei inelul. Fiind miezul noptii, iar noi aflandu-ne de ceva vreme acolo… cu alte cuvinte fiind predispusi la momente emotionante din motive de licori consumate si de cantec de lautar bun, s-a lasat cu imbratisari, lacrimi, aplauze. Nunta? Se pare ca la anul! Nici nu mai e asa mult.

Il felicit pe Cici si il rog frumos sa nu uite ca suntem o gasca mare de prieteni apropiati care suntem de acord cu el: o alegere mai buna nu putea sa faca! Sa fie intr-un ceas bun!

Back to work

M-am intors de doua zile si gata! A inceput treaba. Ieri am recuperat la capitolul mailuri si telefoane, mi-am facut putin ordine in prioritati si am fost la meteo, unde voi fi doua saptamani la rand. E si normal sa fie asa ca doar Lili Braga, colega mea, a bagat ca berila cat am fost eu in concediu.

Meciul l-am vazut acasa la niste prieteni foarte buni si vechi de-ai mei, Mitza si Tudor. Cu Mitza am fost coleg de generala, liceu si facultate. Am vorbit despre colegi (care divorteaza si se despart intr-o veselie), m-am jucat cu copilul lor care are 1 an si un pic si e adorabil. Cred ca undeva, in adancul fiintei mele, incepe sa se auda un ticait de ceas biologic.

Ziua de azi e rezervata pentru banci, facturi, contabila si din nou meteo. Seara voi merge la ziua lui Cici (Sistem). De-abia astept sa ii vad pe baieti, ca de altfel toata gasca de prieteni care se strange la astfel de petreceri.

Maine am niste intalniri, dupa care meteo si din nou Twice.