PRESELECTIE MEGASTAR BUCURESTI - A TREIA ZI

Se pare ca s-a format un obicei: posturile de pe blog le scriu dimineata, inainte sa inceapa o noua zi de preselectie. Asta fiind ultima, o sa moara si obiceiul asta efemer… Insa o sa avem recall saptamana viitoare… :-)

Ieri a fost ziua cu cei mai multi concurenti de pana acum. Din pacate nu a fost si ziua cu cei mai multi concurenti buni. Cu toate astea, la capitolul funny am strans cateva momente memorabile, pe care sunt sigur ca le veti vedea cu placere in emisiune, pe youtube etc…

Astazi sunt extrem de obosit, pentru ca am lucrat pana pe la 1 si jumatate noaptea pentru un nou pilot. Filmarea a iesit ok, grafica e deja data in lucru, iar de montaj ma apuc saptamana care vine, cand o sa am cateva zile de pauza intre preselectie si re-call Megastar.

Se pare ca astazi vor fi mai multi decat ieri, ca sa putem incheia in forta preselectiile. Si voi avea si mai mult de munca, pentru ca un din colegele mele nu mai lucreaza de astazi in acest proiect, astefel incat trebuie sa-i preiau eu o parte din atributii. Uof!

MEGASTAR 2 BUCURESTI - A DOUA ZI

Ieri am avut mai multi concurenti decat in prima zi de preselectie. Cu toate astea am scapat mai repede, pentru ca n-au fost atat de multi concurenti buni. Nici macar atat de multi funny. Cu toate astea, se pare ca Moldova s-a prezentat din nou cum trebuie. Elena, de 19 ani, blonda, inalta, frumoasa a cantat, a dansat, ne-a impresionat pe toti si a plecat. Sa vedem daca prima impresie va fi confirmata. Oricum, pana acum ea este de departe cea mai dezinvolta concurenta dintre toti. A stiut sa se prezinte exact asa cum ar trebui sa se prezinte orice concurent.

Ieri seara, intre casting megastar si meci, m-am intalnit cu niste oameni cu care am discutat despre un nou proiect. Ca doar nu sunt incepator degeaba. Unul dintre proiectele mai vechi la care am tot lucrat s-a cam impotmolit din pacate. Am discutat cu asociatul meu si ne-am hotarat sa nu abandonam lupta. Sa lucram mai mult si mai bine, astfel incat proiectul nostru sa fie si mai atractiv. Desi nu este o infrangere in adevaratul sens al cuvantului, imi pare rau totusi, pentru ca aveam mare incredere in acest proiect.

MEGASTAR 2 - BUCURESTI, PRIMA ZI

Ieri a fost prima zi de preselectie Megastar in Bucuresti. Lume mai multa ca in oricare alt loc de pana acum, desi locul unde s-a desfasurat preselectia este oarecum greu de gasit: IRIDE BUSINESS CENTER, undeva prin Pipera, acolo unde Prima TV are platouri.

Am avut ieri cam cati concurenti aveam de obicei intr-un oras din tara. Foarte multi concurenti buni, insa si foarte multi care se vor vedea la momentele funny. De remarcat ar fi o fata care are o voce cu un efect foarte ciudat, de parca ar avea pitch control incorporat. La funny, am avut o discutie extrem de lunga cu cativa baieti, de genul acelora care au citit o carte, maxim doua, iar acum se cred stapanii culturii mondiale, daca nu chiar galactice. De remarcat replica lui Despot in legatura cu unul dintre ei, in timp ce “desteptul pamantului” dadea proba: “Sincer, ti-as da un cap in gura! Dar din pacate stau la masa asta a juriului…”

Acum e dimineata, sunt langa platou si astept sa inceapa a doua zi de preselectie. Lume ca la balamuc…

Fracture - Ruptura

Sir Anthony Hopkins este unul dintre cei mai mari actori ai ultimilor 50 de ani. Iar rolul lui Hannibal este probabil unul din cele mai bune pe care le-a jucat in viata lui. Aproape la fel de marcant ca Rainman pentru Dustin Hoffman. Norocul lui Hoffman a fost ca n-a mai avut autisti de jucat de atunci. Pe cand Hopkins a avut de jucat un sequel, iar acum in The Fracture un rol aproape identic: criminalul extrem de calculat si de destept care isi bate joc de lege si de reprezentantii ei. Rolul il joaca bine, nimic de zis. Insa tot la The Silence of the Lambs te trimite cu gandul…

Si cam asta e singurul lucru pe care il am de zis de rau despre filmul asta. In rest este un film excelent, care te tine in scaun. Eu unul m-am prins pe la jumatate cum a facut criminalul ca sa scape. Cu toate astea am ramas mai departe captivat. In mare parte din cauza jocului lui Ryan Gosling, care a reusit sa creeze un super-personaj. Dialogurile sunt destepte, hainele frumoase… Un film foarte bun.

Vremuri harsh

Harsh Times este un film facut in 2005 si lansat in Romania in data de 17 august 2007. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Nu-i un film prost. Eu l-am vazut singur, intr-o sambata seara. Nu mai fusesem demult la film. Poate ca si de asta mi-a placut.

Este un film despre eternul soldat american intors acasa de la razboi si total inadaptat vietii. E drept ca de obicei era vorba despre razboiul din Vietnam. De data asta e cel din Golf. Un film extrem de violent, cu viata de noapte, gastile din L.A., droguri, alcool si multi de “fuck”. Insa un film bine facut, cu personaje care se sustin si cu actiune ok, chiar daca spre sfarsit se exagereaza putin. Il recomand la oboseala. N-are nimic demn de tinut minte.

Festivalul de la M-am aia

In drum spre Costinesti, unde urma sa avem ultimul eveniment din seria Borsec, ne-am oprit la Mamaia, unde tocmai incepea prima seara de festival. Zoli si Cici (Sistem), Catani (Tour Manager Sistem) si cu mine ne-am dat jos din masina in parcarea Teatrului de vara din Mamaia cu doar cateva minute inainte sa inceapa Festivalul. Am fost invitati acolo de catre Angel Tucana (manager Proconsul si veche cunostinta atat de-a mea, cat si de-a Sistemilor). Ca sa intram ne-a facut rost de badge-uri de interpreti, ceea ce insemna ca aveam acces atat in sala, cat si in backstage. In Mamaia indicele de confort termic temperatura umiditate o luase razna. Pragul critic al celor 80 de unitati fusese cu mult depasit. Atat de mult, incat la cativa pasi dupa ce ne-am dat jos din masina cu aer conditionat hainele ne erau lipite de corp iar pe noi siroiau apele.

Ne-am intalnit cu Angel exact in fata teatrului, ne-am salutat, ne-a dat badge-urile, am intrat. Am stat sus de tot, in spatele travellingului de la TVR. Locuri bune, pentru ca acolo mai adia putin vantul. A inceput festivalul. Ma leaga amintiri placute de Mamaia, pentru ca intr-un an Prima TV a produs acest festival, iar atunci, impreuna cu Simona Mazilescu ne-am ocupat de el. A fost o experienta extrem de utila pentru mine, din care am invatat foarte multe, desi cu siguranta ca nu ne-a iesit deloc bine.

Festivalul de la Mamaia e batran. Si nu din cauza varstei. E batran pentru ca asta se vrea de la el. Festivalul de la Mamaia se sinucide incet in fiecare an. Si intereseaza din ce in ce mai putina lume. Castigatorul de anul trecut de la Mamaia nu a facut nimic in muzica. NIMIC!!! Dar nu vreau sa vorbesc despre festivalul asta in general, pentru ca asta au facut-o altii cu mult mai mult talent decat mine.

In primul rand cineva ar trebui sa inteleaga ca meseria de prezentator tv, la fel ca orice alta meserie necesita o anumita pregatire. Nu poti pune pe oricine sa faca meseria asta, chiar daca e actor. Cei 3 actori care au prezentat Mamaia de anul asta nu au nici o vina. Ei s-au achitat de sarcina ce le-a fost data onorabil. Pe Harap Alb chiar il cunosc: il cheama Pavel Barsan, a fost in Teatrul Studentesc Podul (ca si mine si multi altii) si este un actor talentat, chiar daca putin nebun. De vina pentru prezentarea ingalata, care ar fi plictisit si niste copii oligofreni, este cel care a scris textele. De vina este cine s-a gandit sa-i puna pe cei trei actori de TEATRU sa prezinte un festival de MUZICA.

Nu spun nimic despre concurentii de la interpretare, pentru ca am zis-o deja: batrani. Copii de 18 ani care sa cante muzica de acum 20 de ani…

La un moment dat am plecat in backstage. Culisele Teatrului de vara Mamaia sunt mari. Cabine multe, ca deh, doar e ditai festivalul. Sa aiba artistii unde sa se schimbe, sa se machieze, sa se concentreze. Problema este insa ca acele culise au fost renovate ultima oara pe vremea lui Ceausescu. Pereti scorojiti, gresie sparta pe jos, usi cu clante stricate, becuri chioare care atarna din tavan si nicaieri nici macar un ventilator, darmite un aparat de aer conditionat. Ceea ce insemna ca artistii Romaniei transpirau impreuna si din belsug intr-un loc care aducea a spelunca sordida dintr-un film rusesc. Multi n-au mai rezistat si au iesit pe treptele intrarii artistilor. Acolo ne-am intalnit si cu formatia Proconsul. De la Bodo am aflat cateva bancuri noi, ceea ce e absolut normal, pentru ca el este o mare enciclopedie de bancuri. L-am vazut si pe Mihai Traistariu, destul de absent si raspunzand destul de greu la salut. 1Q Sapro era si el acolo, transpirat nevoie mare din cauza barbii lungi care ii tinea de cald. Toti se vaitau de caldura, de oboseala, de conditii…

Asadar in 2007 Festivalul de la Mamaia s-a mai sinucis un pic. In drum spre Costinesti regretam ca n-am facut cateva poze sa pun aici pe blog, ca sa vedeti cu totii ca stralucirea de pe scena are un antonim perfect in culise. Apoi mi-am zis ca n-are rost sa-mi fac prea mult sange rau. O sa fac pozele la Mamaia 2008, pentru ca sigur nu renoveaza nimeni nimic pana atunci.

Megastar Iasi si drumurile mele toate

A doua zi de preselectie la Iasi ne-a adus mai multi concurenti decat prima. Cu siguranta ca Iasiul a fost orasul in care am vazut cei mai multi concurenti buni, pana acum. Destul de putini baieti, dar cu asta ne-am obisnuit deja. In plus, la Iasi lumea se imbraca de departe cel mai prost din toata tara. Si nu vorbesc acum de marca hainelor sau de pretul lor, ci vorbesc despre culori care tipa una la cealalta, despre texturi care se iau de par…

Am terminat destul de tarziu dupa-amiaza, astfel incat dupa un pranz mancat in mare goana, am pornit sa filmam orasul. Am mai fost de multe ori in Iasi asa ca stiam despre ce e vorba. Ramane unul din cele mai frumoase orase de la noi din tara. Atentie insa, daca vreti sa-l vizitati in aceasta perioada, s-ar putea sa vedeti mai mult schele decat arhitectura. Se renoveaza: teatrul, Mitropolia, Biserica Trei Ierarhi, partea din spate a Palatului.

Foarte greu de gasit oameni care sa vrea sa vorbeasca despre orasul lor. Fugeau de camera de parca am fi vrut sa le luam banii. Primul oras unde ni se intampla asta, desi si la Craiova am avut cateva cazuri din astea.

A doua zi dimineata am pornit inapoi spre Bucuresti. Pe drum am vorbit la telefon cu Zoli (Sistem). Ei urmau sa plece pe seara la Costinesti, la Ring, pentru ultimul eveniment din seria concertelor Borsec.

Asa ca m-am hotarat sa merg si eu cu ei, desi aveam un inlocuitor. Am stat in Bucuresti fix 20 de minute, cat sa-mi schimb tricoul, sa-mi fac freza si sa ma sui la Cici in masina. Lume putina la concert, ca de altfel in toata statiunea.

Si cu asta chiar ca gata. S-au incheiat drumurile pe vara asta. Urmeaza preselectia Megastar Bucuresti, re-call pentru cei mai buni din toata tara si CONCEDIUUUUU!!!

Stire de ultima ora: Cici de la Sistem nu mai are carnet! Viteza prea mare in localitate. Ii doresc lui Zoli multa bafta la condus, ca acuma el e singurul cu carnet din masina aia.

Dino Buzzati - Marele portret

Am ales cartea asta din biblioteca din doua motive. Nici unul din ele nu-i face cinste. In primul rand am ales-o pentru ca era subtire, iar eu fiind mai mult pe drumuri, chiar nu voiam sa ma incurc in actiuni complicate. In al doilea rand am ales-o pentru ca este una din putinele carti din mica noastra biblioteca pe care nu le-am citit. De obicei prefer sa cumpar o carte, insa cum era noapte si tarziu, iar eu a doua zi dimineata urma sa plec din Bucuresti…

Cartea nu e rea. Poate putin prea kafkiana. Buzzati creeaza o stare de expectanta aproape angoasanta. Cum in Procesul lui Kafka nu stii niciodata despre ce este vorba de fapt, tot asa in Marele Portret un om de stiinta este chemat sa se implice intr-un proiect de importanta maxima, despre care insa nu stie nimic.

Problema este insa ca Buzzati iti spune pana la urma despre ce este vorba. Un om de stiinta innebunit de iubire, transforma un super-calculator menit sa prevada cum gandesc oamenii in sotia lui moarta, imprumutandu-i personalitatea ei, captata din eter. Super-calculatorul e imens, intinzandu-se pe multe sute de metri patrati. Personalitatea calculatorului se indragosteste de unul din oamenii de stiinta implicati in proiect, innebuneste de gelozie atunci cand o vede pe sotia lui facand baie goala. Incepe sa-si doreasca un corp… insa cum asta nu e posibil, se gandeste ca o crima l-ar putea face pe indragostitul nebun sa distruga personalitatea de-abia construita. Cartea are happy end. Nu ca-n Kafka…

E o carte buna de vacanta, insa cu siguranta ca nu este una din cartile pe care sa le tii minte si la care sa faci referire intr-o discutie “savanta” la un pahar de spritz.

Megastar 2 - Iasi (prima zi)

Sunt in holul hotelului Traian din Iasi. Azi am avut prima zi de preselectie Megastar de aici. Au fost cam 50 de concurenti. Din pacate, nici unul dintre ei nu a impresionat cu adevarat, desi Moldova (chiar daca Republica) este cea care l-a dat pe Catalin. Cateva voci ar fi, dar, repet, nimic cu adevarat foarte bun.

Destul de interesant ar fi ca aici am vazut cativa concurenti care participasera si anul trecut la preselectie. Atunci juriul le daduse niste sfaturi. Foarte putini dintre ei le-au urmat. Motivau spunand ca n-au avut timp, cu toate astea recunosc oricand, cu ochii umeziti si cu mana pe inima ca muzica e viata lor. Insa muzica adevarata se face cu foarte multa munca…

In ceea ce priveste siguranta pe sine, moldovenii sunt cam pe la mijlocul drumului intre ardeleni si olteni. Majoritatea spun ca sunt de parere ca au 50% sanse sa fie sunati dupa proba de azi. Veti avea parte si de cateva momente super-funny, la care au participat din plin si Virgil Iantu si Adi Despot, care au fost amandoi in mare forma astazi.

Acum am avut cateva ore de odihna, dupa care voi porni sa filmez prezentarea Iasiului. Incercam sa descoperim viata de noapte de aici. Mi-e teama ca va fi cam greu, dat fiind faptul ca e marti seara si e inca vacanta, dar nu ne dam noi batuti atat de usor. Vom mai avea o tura de filmat (arhitectura si atractii turistice) maine dupa ce se termina preselectia.

Megastar 2 - Craiova

La Craiova am avut o singura zi de preselectie. Obosit de pe drum, mi-a fost destul de greu sa fac fata programului. Insa pana la urma a fost ok. Multi candidati veniti din toata Oltenia. De remarcat ca de data asta toti aveau mult mai multa incredere in ei. Daca ardelenii si banatenii erau destul de nesiguri ca vor fi sunati dupa proba, oltenii erau toti foarte siguri pe ei. Si credeti-ma, nu vor fi sunati toti. ;-)

Dupa ce s-a incheiat preselectia, am mai reusit sa dormi vreo 2 ore. Seara am inceput sa filmam prezentarea orasului. Am fost in centru, in noua piata care se cheama Piata Socio-Umana. Arata bine, dar tare as vrea sa-l cunosc eu pe olteanul iute care a gasit numele asta. Lume multa, multi tineri, dar destul de plictisiti. Nu prea se intampla mare lucru in Craiova. Nemultumiti de cluburi… Am gasit insa noi un club foarte tare. Ceva gen Club A din Bucuresti. Se cheama Arcade, are muzica buna si oamenii care merg acolo sunt chiar ok.

A doua zi am filmat orasul pe zi: Filarmonica proaspat renovata, Teatrul Marin Sorescu - are mare nevoie de renovare, Primaria - foarte frumoasa si Parcul Romanescu - genial!! Dupa care acasa, pentru o zi si jumatate. Maine dimineata pornim din nou. De data asta mergem la Iasi. Se pare ca pentru mine asta este ultima plecare pana la concediu. Si ma cam bucur.

Nu mancati niciodata la restaurantul de la Hotel Jiul. Daca vreti sa mancati bine si ieftin, incercati la Zorba’s.

Aseara Twice. Se vede ca a cam trecut vara. A inceput din nou sa fie arhi-plin.