Ganduri singur

Cand esti MC si ai multe evenimente ajungi sa stai de fapt foarte multa vreme singur. Stiu ca vi se pare neverosimil, dar de fapt asa e. MC-ul nu are trupa. El merge singur la drum. Sta singur in camera de hotel. Mananca singur (de cele mai multe ori). Singurul moment in care nu este singur (cel putin teoretic) este atunci cand se afla pe scena. Singur in fata multimii pe care trebuie sa o distreze cu vorbe si atat.

Nu mi-am propus sa va smulg suspine, insa asa e… Marele meu noroc este ca in vara asta toate turneele pe care le am sunt fie cu Sistem (prietenii mei buni de mai bine de 4 ani), fie impreuna cu Prima TV si Megastar (echipa pe care o cunosc). Insa weekendul asta am avut un eveniment la Drobeta Turnu-Severin. Am plecat de la mare, unde cu o noapte inainte avusesem eveniment impreuna cu Sistem in Ring. Sunt cam 600 de km de mers. Singur in masina, satul de peste 50 de cd-uri pe care le am in masina, satul de playlistul radiourilor, am ascultat… Radio Romania Actualitati! Ei bine, da. Si tin sa va spun ca, lasand la o parte limbajul care este inca prin anii ‘80, e ok sa asculti RRA. Afli chestii, auzi documentare… Sau poate ca m-am dus eu cu capul.

Saptamana trecuta am avut doua evenimente cu Sistem. Primul, din cadrul turneului Borsec, a avut loc in Club Mondy’s din Jupiter. A iesit ok. Cel de-al doilea, din cadrul turneului Axe, ca de obicei in Ring - Costinesti. Despre asta as vrea sa va povestesc. Nu despre eveniment in sine, care a iesit pana la urma ok. Nici despre concertul Sistem, care a iesit chiar foarte bine. Ci despre Ring, despre management, despre politete. Sau despre absenta lor. Ring este locul in care incap usor 4000 de oameni. Ceea ce inseamna ca epoca lui de aur a cam apus. Pur si simplu nu mai e la moda. Dar nici nu se face nimic ca sa se schimbe. Nu se respecta niciodata ora de incepere a unui eveniment. Se suprapun promotii, concursuri, concerte, totul garnisit cu o armata de DJ si MC frenetici, care tipa tot timpul, se succed la butoane, la microfoane si care, evident, sunt ferm convinsni ca ei sunt de departe cei mai buni din tara asta…

Degeaba le explici ca n-ai de gand sa le iei painea de la gura, degeaba ii rogi sa te lase sa-ti faci treaba si atat! Nu! La evenimentul de vinerea asta, unul din ei - imi pare rau ca nu i-am retinut numele de scena (oare mai apare si pe alta scena decat cubul din lemn putrezit de la Ring Costinesti?) m-a luat deoparte si cu o spranceana cu piercing ridicata superior mi-a zis ca e cel mai bine sa fiu cat mai scurt, ca altfel ii ingreunez lui treaba. Vezi Doamne, pleaca lumea. Dupa care mi-a spus ca ora la care ar fi trebuit sa incep nu e ok. Ca se amana totul cu 45 de minute ca tre’ sa bage nu stiu ce trupa de nu stiu unde de care nu stiu cine a auzit vreodata. Trupa s-a dovedit a fi de fapt un MC american, care a tipat de trei ori pe trei piese hip-hop si a plecat. Dupa care am avut si eu voie in sfarsit sa ma apuc de treaba. Insa doar un scurt anunt. Pentru ca dupa aceea a urmat un concurs Pall Mall, facut dintr-un colt al discotecii unde nu era nimeni. O tombola lunga si plicticoasa, unde se strigau niste nume, se cantau niste piese. Oricum, nimeni nu intelegea nimic. Pe parcursul concursului astuia, MC-ul cel sfatos si plin de superioritate a tinut sa imi mai spuna o data sa fiu cat mai scurt. Ma rog, nu mai intru in detalii… n-are nici un rost insa…

… oare cat timp va mai trece pana cand isi vor da seama patronii de cluburi din romania ca anii ‘90 au trecut. Ca suntem o tara in care vin Rolling Stones, Depeche Mode, Black Eyed Peas. Ca nu trebuie sa-mi spuna nimeni sa-mi “manutzele” sus. Le tin daca am eu chef. Ca muzica din club trebuie sa se auda per se si nu sub vocea a 3-4 disperati care urla tot timpul. Ca asta mi-e meseria, ca am un lucru de facut si ca imi dau seama perfect ca nu am nici un motiv sa lungesc un concurs intr-un loc in care si asa se vorbeste prea mult. Pleaca lumea?! Doamne ajuta! Poate se gandesc sa mearga la Stufstock… sau poate la un concert Holograf. Sau macar sa bea un pahar de vin undeva unde sa fie liniste si sa poata comunica unii cu altii.

Saptamana asta de luni pana joi la mare cu Sistem. Da, am si la Ring. Bleah!

De vineri din nou in tura la meteo.

Vineri Twice

Duminica Borsec (de-abia astept putin munte!)

Harry Potter V

Ieri am profitat de o intalnire picata in mijlocul zilei si am fost la film. Singur. E foarte frumos sa te duci singur la film. Te poti concentra linistit, nu trebuie sa faci conversatie, nu esti preocupat sa afli daca celuilalt ii place sau nu, te poti exterioriza mai usor… Ma rog, acum ca le-am enumerat, nici unul din motivele astea nu mi se pare indeajuns de puternic pentru a justifica placerea mea de a merge la film singur… Dar imi place si gata! Ce sa mai lungim vorba…

Sa ne intelegem de la inceput. Mie imi plac povestile. Am citit Tolkien (Trilogia Inelului, The Silmarillon) si C. S. Lewis (Cronicile Narnia) in liceu si le-am adorat. Am terminat Heroes III si IV, iar acum ma lupt cu niste afurisiti de vrajitori prea puternici in Heroes V. Asa ca, oricat de critic as fi, mie imi place seria Harry Potter. E foarte tare.

De data asta avem efecte mai tari, poveste cu ramificari politice, actori mai maturi si mai cu experienta in rolurile principale. Imi pare rau ca nu l-am vazut mai des pe profesorul Dumbledore, insa scenaristii isi spala pacatele la sfarsit cand batranul director de scoala se lupta cu Val-De-Mort. E poveste! E frumos!

O dimineata gadgetata si din nou la drum!

Azi de dimineata am dus-o pe cumnata mea la examenul de admitere la facultate. Ceea ce a insemnat ca am vazut Bucurestiul la o ora la care nu mi se intampla foarte des sa-l vad: 8 dimineata. Marturisesc ca am ramas placut surprins. Sa fie lumea in vacanta? Sa fie reminiscente pline de teroare ale codului rosu? Cert este ca se circula ok, cu oameni civilizati care te lasa sa treci.

Tot ora asta de trezire mi-a confirmat inca o data faptul ca intr-adevar batranii au dreptate: cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Este 11:30 iar eu: mi-am dus cumnata la examen, mi-am spalat masina, m-am intalnit cu avocatul meu pentru niste acte, am fost la banca sa fac niste plati, mi-am facut presiunea la roti, mi-am facut plinul, am mancat. Pai nu-mi ramane decat sa ma culc, ca doar e seara deja pentru mine.

In banca am avut pentru prima data cu adevarat nevoie de internetul mobil. Felicitari celor de la Google pentru noul sistem gmail mobile. Functioneaza rapid si bine si este extrem de practic. Si ca tot veni vorba despre internetul mobil, ei bine, nu la fel de multe felicitari celor de la wordpress, pentru ca nu ma lasa sa scriu posturi pe blog de pe mobil. Conexiunea se intrerupe oridecateori dau click pe “new post”. Tsk, tsk, tsk.

Ma pregatesc sa-mi fac bagajele pentru un nou tur de forta. Asta-seara, imediat dupa ce termin de inregistrat meteo (si ies din tura pana vinerea viitoare), plec la jupiter unde am eveniment Borsec impreuna cu Sistem, in Captain Mondy’s. Maine seara din nou Ring Costinesti, tot cu Sistem, insa de data asta turneul Axe. Sambata plec de la mare direct la Drobeta Turnu-Severin, pentru un eveniment alaturi de trupele Romancute si Etnic.

Duminica, de pe drum, se pare ca voi ajunge direct in montaj, pentru a definitiva cel de-al doilea proiect la care tot lucrez.

Caldura ta!

Totul se topeste, inclusiv gandurile. Fiecare urcare in masina parcata in soare inseamna o testare la limita a posibilitatilor tale fizice. Glandele de transpiratie lucreaza aproape 24 din 24. Apa tranziteaza corpul tau cu viteza unui turist grabit intre doua avioane cu 15 minute diferenta intre aterizarea unuia si decolarea celuilalt.

Ce-ar trebui sa intelegem noi din asta? Ca este pur si simplu un an secetos? Se poate. Dar cu toate astea, poate ar trebui sa stam macar un minut si sa ne gandim ca masinile noastre, gunoiul nostru, electricitatea si apa pe care le consumam in exces si mai presus de toate NEPASAREA noastra au adaugat, de-a lungul timpului, cate 0,000000000000000000000000000000000000000000000000000001 grade la temperatura care azi te loveste in crestet ca o maciuca. Poate ca e felul naturii de a ne spune: “Cretinilor! Treziti-va! Sau murim impreuna!”. Asa ca te rog eu, gandeste-te data viitoare cand iti arunci tigara pe jos, cand deschizi geamul masinii si cu un gest teribilist zvarli cat colo doza goala de Bergenbier. Incepi cu gesturile astea mici. Ai sa vezi ca te vei simti mai bine.

Si pentru ca tot sunt don quijotist azi, uite o petitie pentru salvarea Strandului Tineretului din Bucuresti. Este initiata de GDS (Grupul pentru dialog social) si a fost semnata deja de Florin (Hi-Q), Zoli (Sistem), Florian Gheorghe (Libertatea) de mine si de multi altii. Tu?

Ieri a fost ziua tatalui meu. A implinit 60 de ani. La multi ani, tata!

28 de saptamani… si tot degeaba

Am citit sinopsisul si mi-am zis ca nu poate fi un film mai bun pentru sambata seara decat asta… Populatia Marii Britanii decimata de turbare. Foarte frumos. Am vazut ca in unul dintre rolurile principale este Robert Carlyle, pe care il cunosc din Trainspotting (Begby) si dintr-un memorabil episod din Cracker, unde el interpreta rolul unui infocat suporter al echipei Liverpool. Asa ca am facut o asociere libera si nefondata si am intrat in sala convins ca voi vedea un film englezesc.

N-a inceput rau. Niste oameni blocati intr-o casa. Isi analizeaza resursele ramase. Stare de asediu. Sunt atacati. Atunci cand are de ales intre a se salva pe sine si a-si risca viata pentru a-si salva sotia, el alege sa fuga si sa scape. Pana aici un film ok. Problema apare insa mai incolo.

Totul se transforma intr-un plicticos film in care turbarea revine, iar americanii sacrifica toti civilii (infestati sau nu)  dintr-un proaspat infiintat “District 1″ din centrul Londrei. Se trage atat de mult de un scenariu cliseistic, doar pentru a te face sa te sperii, incat la un moment dat iti vine sa te ridici si sa pleci. Reactiile personajelor sunt neverosimile. Parca inadins pentru a intra in bucluc.

Pentru dom’ regizor, singura metoda de a reda dinamismul este o succesiune de cadre foarte rapide, filmate din mana, din care nu se intelege nimic. Nu am nimic cu rafurile (sau rough-urile, daca preferati), insa in momentul in care se abuzeaza de ele, totul devine putin gretos, ametitor si greu de inteles.

Gabriel Garcia Marquez - Cronica unei morti anuntate

Atunci cand am fost la Arad, mi-am cumparat o carte din aeroport cu gandul de a o citi pana ajung in Bucuresti. Am cautat deci o carte subtire. Am gasit-o. Ea era. Marquez este oricum hipnotic, naratiunea lui plina de fapte, dialogurile incarcate de simboluri. Era si extrem de scurta. Spre ghinionul meu, am calaltorit in avion cu o veche cunostinta, ceea ce m-a impiedicat sa citesc.

Este o carte care trebuie citita dintr-o suflare, daca vrei ca ea sa aiba cu adevarat efect asupra ta. Altfel, atunci cand o reiei, deconectat, s-ar putea sa nu mai apuci sa ajungi la aceeasi intensitate de traire, pentru ca se termina cartea.

E o poveste despre fatalitate. Intr-un sat o tanara mireasa este acoperita de rusine atunci cand in noaptea nuntii mirele descopera ca ea nu mai era fecioara. Fratilor ei, conform codului onoarei, nu le ramane altceva de facut decat sa-l omoare pe cel care le-a necinstit sora. Si de-aici incepe o neverosimila poveste in care toti stiu ca ei il vor omori pe Santiago Nasar (amantul secret), insa nimeni nu-l previne. Cartea asta se autodefineste foarte bine la un moment dat prin notarea facuta de judecatorul de instructie pe marginea dosarului mortii lui Santiago: “Fatalitatea te face invizibil.”

Jay Conrad Levinson - Negocierea de gherila

Intr-unul din desele mele drumuri pe la Star Management am reusit sa o prind pe Anca Lupes putin mai libera decat de obicei si atunci am flecarit o vreme. In timpul discutiei am tot tras cu ochiul spre raftul cu carti de la ea din birou. In cele din urma i-am marturisit ca mi-as dori sa pot citi toate cartile pe care le are ea acolo. “Nici o problema, dar ia-le pe rand” mi-a zis ea. Ceea ce am si facut. Am inceput cu cartea asta pentru ca mi-a placut foarte mult titlul si mi se pare ca am si auzit de ea prin facultate.

Nu este o carte care, odata citita, te transforma intr-un negociator neindurator. Multe din lucrurile care se spun acolo nu sunt aplicabile in Romania. Si mai multe dintre ele nu sunt aplicabile decat in S.U.A. Cu toate astea, cartea te ajuta sa-ti formezi o noua perspectiva asupra negocierii. In ceea ce ma priveste, a fost prima carte de tipul asta pe care am citit-o, astfel incat nu pot avea un termen de comparatie pentru ea.

Cert este ca luni trec din nou pe la Anca. Pentru facturi, contracte si o noua carte.

O saptamana

N-am mai scris de o saptamana. O saptamana in care mi-am spus de nu stiu cate ori: trebuie neaparat sa scriu despre asta la mine pe blog. Si uite ca acuma am deschis postul asta si… blanc. Aproape…

Sa o luam incet. Luni am plecat spre Cluj (primul oras de preselctie pentru Megastar). Am calatorit impreuna cu echipa de productie intr-un microbuz Mercedes prea plin si limitat la 90 de km/h. Adica am facut 450 de km in 11 ore. Bine, s-ar putea ca media de km pe ora sa fi fost afectata si de cantitatea de bere bauta pe drum… Am calatorit impreuna cu operatorii, coordonatorii de concurenti, recuziterul, sunetistul, directorul de productie si producatorul. Toti oameni pe care ii cunosc si cu care ma inteleg foarte bine. Desi afara era cald, drumul a fost extrem de lung iar in microbuz se sta foarte incomod, ne-am distrat copios.

Seara cand am ajuns s-a montat decorul in locatie (club Kharma - care arata foarte bine) si ne-am prabusit cu totii pentru cateva ore de somn. A doua zi am inceput preselectia de dimineata. Prima veste este ca anul acesta din juriu lipseste CRBL. Locul lui a fost luat de Razvan Mazilu. Nu comentez inca nimic in legatura cu asta, pentru ca nu am apucat sa-mi dau seama de mare lucru. Razvan e un tip tacut si nu s-a acomodat inca nici cu echipa de productie, nici cu ceilalti membri ai juriului.

Misiunea mea era sa asist la toti candidatii si sa-i intervievez pe cei care au fost extrem de funny si pe cei care au fost extrem de buni. In total au fost vreo 80 de concurenti audiati pe parcursul celor 2 zile de preselectii. Juriul a avut multa rabdare cu ei, chiar daca uneori Virgil Iantu si Adi Despot au fost duri cu unii candidati. Ce am remarcat este ca, desi talent exista destul de mult, el este foarte prost pus in valoare. Candidatii nu stiu sa-si aleaga piesele, iar atunci cand ajung in fata juriului se pierd si canta incet, pierdut, fara sa transmita nimic. Tot la capitolul ciudatenii ar fi ca luandu-i interviu celei care are intr-adevar cam toate calitatile pentru a participa la Megastar, ea mi-a zis convinsa ca nu va merge mai departe, pentru ca a auzit alti concurenti cu voci mult mai bune. Si evident ca au existat si candidati de care vom rade atunci cand va incepe emisiunea si care erau convinsi ca s-au prezentat cum nu se poate mai bine la proba.

Mi-a placut foarte mult sa filmez si prezentarea orasului. Am fost impreuna cu Oana (colega mea care intervieveaza restul concurentilor) si cu Moto (operator) si ne-am plimbat cateva ore bune prin Cluj. Am filmat case, strazi, oameni, iar vorbe despre oras am luat de la o gasca de tineri foarte cool care stateau la umbra pe iarba. Au vorbit deschis despre orasul lor, despre muzica, despre fotbal, despre politica. Foarte misto oamenii din Cluj.

Intoarcerea a fost crunta. Cod portocaliu si acelasi microbuz melc. Prea obositi pentru bere, am stat si ne-am vaicarit tot drumul. Imediat ce am iesit din Cluj m-a sunat Zoli (Sistem). Virgil Batista (Kiss TV & FM), pe care il trimisesem sa-mi tina locul la unul din evenimentele din turneul Borsec cu Sistem, nu a fost pe placul baietilor. N-a fost destul de activ, a intarziat si a plecat prea devreme de la locatie. El ar fi trebuit sa imi tina locul si in seara respectiva, la primul eveniment din Ring cu Sistem si Axe. Dar Zoli a fost categoric. Nu. Dupa un calcul febril al orelor si kilometrilor, mi-am dat seama ca as putea ajunge eu.

Ceea ce a insemnat ca sotia mea m-a asteptat undeva la intrarea in Bucuresti cu masina mea, in care mi-am mutat bagajele din microbuz. Am plecat spre Costinesti unde am ajuns la timp, insa extrem de obosit si de stresat. Oamenii astia ar trebui sa se grabeasca foarte mult cu autostrada aia pana la C-ta, altfel vor avea multi morti si tone de tabla indoita pe constiinta. Drumul intre Cernavoda si C-ta este infernal la orice ora din zi si din noapte.

Evenimentul Axe a iesit bine. Ca de obicei, atunci cand am ajuns pe scena am uitat de oboseala. Imediat ce am terminat (aprox 3:30 AM), am dat fuga la hotel pentru cateva ore de somn. A doua zi de dimineata am pornit spre Bucuresti, unde am avut de tras meteo (saptana asta sunt eu la rand), iar seara Twice. Inainte de Twice am reusit sa fac un lucru de care sunt foarte mandru. Adica sa fac si ultima filmare la unul din proiectele la care lucrez si care acum mai trebuie doar montat pentru a putea fi prezentat televiziunilor.

Saptamana care vine:

Pana joi - Meteo 

Luni, joi si vineri - Sistem la mare

Sambata - Drobeta Tr. Severin

Megastar 2 - Here we go!

In cateva minute plec spre locul de intalnire al echipei Megastar. Plecam la Cluj ca sa facem preselectii. Eu sunt cel care va face interviurile cu candidatii funny, dar si cu cei buni.

Imi pare extrem de bine sa fiu din nou implicat intr-un proiect atat de mare. Imi pare si mai bine sa lucrez din nou cu Sami (Simona Mazilescu), buna prietena de-a mea, un om care m-a ajutat imens de mult. Chiar sunt putin emotionat.

Din nou in turneu cu Sistem

Vineri am inceput primul din cele doua turnee pe care le am impreuna cu formatia Sistem. Ambele turnee vor fi la mare. Primul eveniment a fost al turneului Borsec si s-a tinut in Megallos Club - Mamaia vinerea asta.

Cici si cu mine ne-am hotarat sa plecam vineri dimineata devreme, ca sa prindem o zi de plaja. Dimineata devreme inseamna ca la ora 6 l-am luat de acasa. A fost un drum foarte frumos si mi-am dat seama ca aveau dreptate batranii cu “cine se trezeste de dimineata, departe ajunge”. La ora 8:45 ii bagam bani in buzunar lui Mazare la bariera din Mamaia. Ne-am dus direct pe plaja din fata de la Cucaracha, unde era foarte putina lume. Un mod perfect de a-ti petrece o altfel riscanta zi de vineri 13.

Ne-am instalat comod pe sezlonguri si ne-am supus destinului implacabil. De la bar nu ni s-a putut servi cafea, frappe si in general cam nici o bautura normala pe care sa o fi putut savura la ora extrem de matinala la care ne gaseam. Bacchus (sau ma rog, un var primar de-al lui) mi-a luminat spiritul cu o scanteie de inspiratie divina si am intrebat de bere. Aveau. Deci Corona a fost prietena noastra credincioasa in acea dimineata. Cu cateva bai, o masa usoara si foarte buna la Trattoria (preturi ca-n Bucuresti, acelasi bucatar), ziua a fost intr-adevar excelenta. Dupa-amiaza am dormit putin.

La 16:30 ne-am trezit pentru a doua tura de plaja, de data asta acompaniati de Zoli si de Catani (noul tour manager de la Sistem). De data asta plaja (ca si statiunea) se umpluse. Evident au aparut si eternele fite de Mamaia - in parcarea de la Rex am vazut mai multe milioane de euro. Audi S8 era un fel de Dacie pe langa McLarren SLR, Rolls, Ferrari, Lamborghini etc. Am mancat din nou la Trattoria, am mers sa inspectam putin locatia, dupa care repede la hotel pentru inca o ora de odihna.

La 23:00 am fost in club, unde lumea de-abia incepea sa se adune. DJ-ul mediocru si blazat. Discoteca exact ca orice club mediu de la mare: cu intro la care se da play exact la ora 00:00. Lume multa, foarte multa studentime, adica Megallos este un fel de Twice al Mamaiei. Am avut parte de un MC rezident ok, nu ca alte dati. Putin clasic in replici si avand dictia tipica de MC de discoteca, putin englezita si cu vocalele pronuntate pe rotund, plus vocea suita sus in gat. Cu toate astea, un om ok, cu care am lucrat foarte bine.

Concertul Sistem a fost unul extrem de bun. Baietii au cantat 5 piese. A fost prima oara cand i-am auzit cu voce pe scena. Aveam unele dubii, parandu-mi-se ca Andreea Crepcia (finalista Megastar) nu s-ar potrivi. Insa acum sunt si eu convins ca baietii au ales corect.Andreea nu-si da inca exact seama ce se intampla cu ea. Toate au inceput extrem de repede. Poate ca e mai bine asa. In perioada asta Sistem are cam 3 concerte pe saptamana, deci ea este silita sa se obisnuiasca extrem de repede atat cu show-ul cat si cu regulile trupei, care sunt extrem de stricte.

Dupa cantare am dat o raita scurta prin Cucaracha, unde era ceva lume, dar nu foarte plin. Am fost impreuna cu Nasu si Cici. Ne-am intalnit cu tot felul de amici, am ras, am glumit. A fost fun.

Sambata m-am intors in Bucuresti. Seara am fost in Twice, unde a fost incredibil de multa lume. Asta dupa ce, in timp ce mergeam pe autorstrada, eram convins ca in Bucuresti nu mai e nimeni, ca toata lumea a plecat la mare. A iesit super-party in Twice, desi eram putin obosit.

Astazi am o zi libera, in care mi-am vizitat parintii impreuna cu Miki, sotia mea. Diseara ne gandeam sa mergem la un film.

Maine plec la Cluj, care este primul oras unde se fac preselectii pentru Megastar 2. De la Cluj ma voi intoarce joi sau vineri, la timp sper pentru a intra la meteo. Vineri seara Twice. De scris pe blog, nu stiu cand voi avea timp. Plecam la ora 9:00, insa problema cea mare este ca microbuzul cu care vom face toate (4) deplasarile este limitat electronic si nu poate trece de 90 de km/h. Ceea ce inseamna ca vom avea foarte, foarte, FOARTE mult timp sa admiram peisajul…