vacanta lu’ fasole

Ieri seara, de duminica asa, am fost cu nasii nostri de casatorie, Razvan si Letitia, la film. Am vazut Vacanta lui Mr. Bean.

Deci nu. Si asta e tot ce pot spune despre filmul asta. Nici macar nu m-a enervat.

mai sunt si zile balbaite…

Ieri la meteo s-a simtit cat se poate de clar ca eram obosit. Un text usor, fara multe evenimente care sa necesite miscari sau cine stie ce interpretare mi-a dat de furca. Am stat cam 4-5 duble pe el, impotmolindu-ma la chestii extrem de simple. Era ca si cum corpul meu avea o inertie pe care nu o puteam stapani mental. Iar aceasta inertie il impingea fie sa porneasca de pe loc intr-un moment in care ar fi trebuit sa ramana nemiscat, fie sa pronunte cuvinte aiurea. Cel mai greu de stapani erau insa gandurile parazitare. Mintea imi fugea in toate directiile. M-am surprins de mai multe ori in timp ce trageam obligandu-ma sa ma concentrez.

Noroc ca azi-noapte n-am mai avut nici un eveniment, astfel incat m-am putut odihni. Si daca tot vorbim de evenimente, programul pe saptamana asta:

Marti 1 mai - Club A

Vineri 4 mai - Twice

Sambata & duminica 5-6 mai - se pare ca voi pleca la Londra, dar mai multe amanunte in zilele care urmeaza.

perfect stranger, da’ cu chip

Din nou as vrea sa-l cunosc pe marele, imensul, gigantul om de cultura care, cu de la el putere, adapteaza titlurile filmelor atunci cand ele sunt traduse in romaneste. Film cu Hale Berry si Brusce Willis. Se numeste Perfect Stranger. In romaneste - Seducatorul fara chip. Ei bine, cap sec de traducator/adaptator, poate ca ar fi o idee sa te si uiti la filme inainte sa le traduci titlurile. Sau poate ca tu te uiti, insa nu intelegi nimic. Caz in care ia-ti intotdeauna cu tine pe cineva care sa poata sa-ti dea niste sfaturi mai avizate decat e in stare sa produca mintea ta, de exemplu - un copil de clasa a patra!!! Intre noi fie vorba, domnule, seducatorul are chip, crede-ma! Ne-am prins cu totii! E Bruce Willis! Salva-te-ar si pe tine…

Da’ nu despre asta e vorba in film. Care film, de altfel, nu e deloc rau. Un thriller facut de data asta, chiar dupa toate regulile artei. Crima perfecta apare in momentul in care ne dam cu totii seama ca tocmai simpatica jurnalista de investigatie (Halle Berry) este criminala. Evident ca scenaristii, dupa ce si-au dat seama cat de simpatica era, i-au gasit imediat circumstante atenuante: abuz din partea tatalui in copilarie, o vecina diabolica si capabila de un lung santaj, mama cu creierul prajit de droguri si internata pentru vecie intr-o clinica de dezintoxicare, un iubit care o insela cu femeia pe care ea a omorat-o si un amic obsedat sexual, cu o puternica fixatie asupra ei.

Cel mai mare atu pe care il are acest film se numeste Halle Berry. Joaca extrem de bine, este frumoasa si puternica. Bruce Willis nu se face de rusine intr-un rol secundar in care apare cu parul vopsit, fiind patronul nemilos al unei agentii publicitare, cu o slabiciune aproape patologica pentru femei.

Dostoievski - Demonii

Am un tabiet: imi place sa citesc in fiecare dimineata in cada. Cum vecinul meu de jos isi renoveaza casa asiduu si fara sa ia prea tare in seama weekendurile, m-am vazut nevoit sa ma conformez tabietului meu la o ora destul de matinala, desi e duminica. Astfel ca am avut timp din plin sa termin Demonii de F.M. Dostoievski.

Nu mai citisem Dostoievski de multi ani. Ma asteptam ca stresul si varsta sa nu ma lase sa imi impun rabdarea de care are oricine nevoie, atunci cand citeste carti mai grele si scrise cu mai mult de 50 de ani in urma. Ei bine, nu numai ca Demonii m-a acaparat cu totul, insa, desi este o carte extrem de lunga, ruseasca pana in maduva oaselor, cu personaje multe, interactiuni complexe si alambicate, o recomand oricui.

Stavroghin este un personaj arhetipal, asupra caruia se fac referiri in permanenta. Alaturi de Raskolnikov din Crima si pedeapsa este genul de personaj atat de bine conturat, cu o psihologie atat de fin portretizata, incat s-au scris tone de lucrari doar pe tema lor. Este evident ca toata cartea graviteaza in jurul acestui personaj principal, pe jumatate malefic, pe jumatate dement. Un om care nu si-a putut niciodata invinge demonul Un om slab, care pentru a uita de remuscarile ultimei nelegiuri comise se vedea nevoit sa comita alta, si mai mare. Acest lung lant de rele l-a adus pana la urma la alegerea ultima: fie o spovedanie publica (o brosura tiparita in 300 de exemplare in care isi recunostea toate pacatele), fie sinuciderea. S-a dovedit in cele din urma prea slab pentru a indura caznele spovedaniei.

Este interesant ca romanul are un ultim capitol Spovedania lui Stavroghin care a fost scris dupa ce romanul fusese publicat in primele sale editii. De fapt, acest capitol nu a aparut niciodata antum. Cu toate astea, este capitolul in care se clarifica mult din trairile interne ale personajului principal si in care sinuciderea apare ca o solutie secunda a unei alte potentiale si teribile ispasiri.

Meteo again.

Este incredibil cat de greu imi este sa ma urnesc la prezentat dupa o saptamana de pauza. Parca pur si simplu nu eram in stare sa ma concentrez. Lili, colega mea, cealalta prezentatoare de la meteo, a fost cea care s-a hotarat sa facem schimbul de tura duminica, si sunt foarte multumit de asta, pentru ca vinerea nu sunt doua jurnale, deci nici doua rubrici meteo de inregistrat. Ceea ce inseamna ca intrarea in ritm se face mult mai usor.

In Twice din nou astazi, insa de data asta s-ar putea sa am o vineri in care sa ma simt bine. Asta pentru ca este ziua unui amic, care vine tot timpul cu o gasca mare si vesela in Twice, ceea ce inseamna ca ne vom distra impreuna.

Completez ceea ce am scris mai devreme azi cu o chestie care este atat de evidenta, incat clar nu am vazut-o de la inceput. Cele mai multe despre eveniment le aflati chiar de la unul din cei trei care au stat acolo, pe scena.

Si am mai uitat ceva. O discutie foarte frumoasa pe care am avut-o impreuna cu Sami (Simona Mazilescu), producator de televiziune cu mare experienta. La viata ei a produs un matinal, emisiuni ca: Sex cu Nadine, Banc Show, Comedy Bar, iar acum este producatorul emisiunii Megastar. O prietena foarte buna de-a mea, cu care am lucrat la multe proiecte, inclusiv la un festival Mamaia, acum multi ani. Pe langa inevitabila depanare de amintiri, Sami mi-a confirmat multe din parerile mele despre piata romaneasca de televiziune. Mi-e tare dor sa lucrez din nou cu ea. Cine stie…

HI-Q 10 ANI ne-au multumit

Miercuri seara in Music Club din Bucuresti, Hi-Q au sarbatorit 10 ani de existenta intr-o maniera cu totul neobisnuita pentru ei. Obisnuit sa-i vad pe scena exuberanti, sarind, facand atmosfera tipica pentru concertele lor, desi stiam destul de multe despre ideea lor pentru o noua formula, am ramas totusi surprins sa vad trupa Hi-Q cu band.

Si ei erau emotionati de moment, de faptul ca era prima oara cand cantau astfel in public, care public era plin de nume mari ale muzicii romanesti: Sistem (Zoli, Cici, Nasu), VH2 (Teava si Gabi Cotabita), Voltaj (Oli), Fodor, Marian Ionescu (Dir V) care a plecat repede - ofuscat ca s-a intarziat inceperea evenimentului, Bandidos, Delia si Matteo. Foarte multa presa si multe televiziuni, chiar si Mircea Badea a fost acolo. A lipsit strict timpul pe care l-a petrecut in direct la Antena3.

 Concertul in sine a fost bun. Probabil ca erau cativa artisti in sala care venisera sa vada cum isi rupe Hi-Q gatul. Ei bine nu si l-au rupt. Ba chiar l-au folosit sa-si tina cu mandrie capul sus. Eu le doresc multa multa bafta in continuare in noua formula.

Dupa concert petrecere mare in Twice, ca in fiecare miercuri. Insa majoritatea artistilor au venit din Music Club dupa petrecere. Ceea ce a insemnat o super-petrecere! Eu din pacate nu am putut sa beau nimic, pentru ca eram cu masina si mai luam si antibiotice. Adica pe la 1 m-am retras, ca deja nu ma mai intelegeam cu nimeni.

Bravo Hi-Q!

Asta-seara in Club Twice.

Marti 01.05. in Club A.

De azi o saptamana meteo la Prima.

scoala noastra e a noastra!

Tot am zis ca sunt la inceput cu tot felul de proiecte. Ei bine, unul dintre ele s-a concretizat in proportie de 97%. Este vorba despre o idee pe care am dezvoltat-o impreuna cu Emi, cu care am fost coleg pe vremea cand lucram ca director de programe la Televiziunea U. Emi are acum o firma proprie, care se pare ca merge foarte bine si care se numeste Brainient.

Impreuna cu el am dezvoltat primul yearbook virtual din Romania. In momentul de fata situl este in varianta lui beta, iar noi ne luptam sa indreptam toata bug-urile pe care le gasim. Intra si tu, poate iti va placea.

Ziua Ginei Pistol sarbatorita prin munca

Aseara am filmat din nou in studio stirile pentru e-ok, cu Gina Pistol. De data asta Florin a adus-o cu el pe Nico si pe inca doi invitati. La inceput mi-a fost teama ca Gina se va pierde putin, atunci cand in platou este lume necunoscuta. Ei bine, n-am avut dreptate. S-a descurcat admirabil. Daca nu s-ar grabi atat de mult pe vorbe si ar si-ar acorda putin timp ca sa lucreze la dictie, ar putea deveni o prezentatoare foarte buna.

De-abia cand am terminat de filmat cu ea, ne-a facut sa ne dam seama ca de fapt ieri era ziua ei de numa (Sf. Gheorghe). Florin a avut prezenta de spirit sa-l trimita repede pe fratele lui sa cumpere o sticla de sampanie, din care am gustat cu totii timid (ca doar eram soferi), dar extrem de veseli.

Dupa ce a plecat Gina, a fost randul lui Staru sa fie filmat. Si el progreseaza in mod evident. Mult mai putine opriri, ceea ce face ca totul sa fie mai fluent decat inainte. Nico, in timp ce filmam cu Staru, a avut o multime de observatii super-pertinente. Am privit-o suprins ca stie atatea. Insa apoi mi-am adus imediat aminte ca ea a lucrat in productie de televiziune multi ani de zile. :-)))

sa incepi inceputul

Vinerea asta a fost seara in care m-am convins definitiv: nu imi place seara asta in Twice. Sambata pare ca lumea este mult mai dornica sa se distreze.

Tot vinerea asta a fost momentul in care Florian Gheorghe de la Libertatea s-a hotarat sa publice un articol scurt de 6 randuri, cu o poza minuscula, in suplimentul de weekend al ziarului, in care se dadea stirea ca m-as fi insurat. Am primit foarte multe sms-uri de felicitare, chiar si de la oameni care stiau deja ca m-am insurat. Ce ti-e si cu puterea presei… :D

De cateva zile observ cu ingrijorare ca imi este din ce in ce mai greu sa incep proiecte. Ma toooot pregatesc de multe zile sa lansez trei proiecte, in domenii oarecum diferite. In fiecare zi, dimineata, sunt gata sa jur ca azi e ziua cea mare. Cu toate astea insa, din toate motivele din lume, pe la pranz imi dau seama ca de fapt nici azi nu e ziua cu pricina… Si s-ar putea ca nici maine sa nu fie. Sunt in continuare la fel de convins ca orice inceput e greu. Insa descopar cu multa neplacere ca pana si a incepe un inceput e foarte greu.

Ieri seara am fost la nunta unei verisoare de-a sotiei mele. A fost extrem de placut. Iar azi, la socrii mei acasa, nunta continua cu o masa de pranz, pe care recunosc ca o astept cu mare pofta.