Am incercat sa vad filmul asta si duminica, insa nu s-a putut. Era isterie nationala. Tot romanul se inghesuia la mall sa vada “Cei 300 de eroi de la Termopile”. Asa ca am amanat cu o zi vizionarea si bine am facut. Coada la bilete deloc si o sala pe jumatate plina luni seara de la ora 19:15 la Movieplex.
Inainte de film, o mostra de management turcesc si angajati romani. Barul de unde se cumpara suc/popcorn/nachos (sunt fan nachos!) are 6 case. Din care functionau evident doar 2. O sala mare, pe jumatate plina, insemna clar ca erau doua cozi interminabile. Pentru cele cateva sute de mii de lei pe care le-au economisit din salariul a doi angajati, turcii au preferat sa ne lase sa ne inghesuim ca vitele la doua cozi.
Desi mai erau doar 5 minute pana sa inceapa filmul, in usa de acces a salii se postase un angajat movieplex care, zambind - e adevarat, interzicea intrarea in sala. Evident ca fumatorii, disperati ca nu se mai fumeaza aproape nicaieri in mall, au descoperit imediat o terasa pe care au cucerit-o mai ceva decat persanii stramtoarea Hot Gates. La un moment dat si-a facut aparitia o fata, foarte mandra ca poarta un uniforma movieplex si ne-a luat la rost. Ce cautam noi acolo, nu ne-am dat seama ca accesul este interzis pe terasa, ba inca il soma pe un tanar sa-si stinga tigara in momentul ala si sa mearga imediat in sala. Totul pe un ton iritat, de functionar public la ghiseul de platiti impozitele. Desi era vina lor ca noi nu avusesem pana atunci voie sa intram in sala. Desi era vina lor ca usa terasei era descuiata si pe ea nu era nici un semn cu “accesul interzis”, desi, chiar daca era vina noastra, noi eram totusi clienti, care platisera un bilet si pe care ar fi bine sa-i tratezi politicos ca sa se mai intoarca. Ei, ne vom mai intoarce, ca deocamdata este singurul cinematograf ok din zona, chiar daca si angajatii, iar in weekend si clientii au apucaturi de cercopiteci.
Si acum, filmul. Am intrat circumpspecti, Bors si cu mine… Si asta pentru ca fuseseram preveniti ca nu e “cine stie ce”. Ei bine, e! Un film foarte bine inchegat, cu efecte speciale FOARTE bune. Cu muzica excelenta. Un film care te tine in priza pe toata durata lui.
E adevarat ca este putin sablonard din punct de vedere al scenariului. Aici ramane un film american pursange, in care “binili invinge”, fiul moare sub ochii tatalui, politicienii sunt corupti si corupatori, toata lumea isi da seama prea tarziu ca sacrificiul celor putini a salvat Sparta, un tradator care nu are numai sufletul urat, ci este urat cu totul… Toate astea sunt deja caracteristici putin fabulistice ale filmului, care il transforma in tipicul film american.
Chiar daca s-ar putea la un moment dat intelege ca armata persana, cu ale sale 1000 de natiuni, cu toate felurile de coruptie posibile, cu arme magice, ar semana cu prapadul pe care il isca S.U.A. pe unde trece… eu cred ca mai bine ar fi sa incetam sa cautam paralelisme politice intr-un film care reda batalia de la Termopile intr-un mod foarte frumos din punct de vedere grafic si foarte accesibil publicului larg.
Apropos, filmul este un re-make. Povestea asta a mai fost spusa la Hollywood in 1962.
